În contextul actual, agenţii economici şi persoanele fizice se pot confrunta cu dificultăţi serioase în ceea ce priveşte operaţiunile de leasing, noul Cod fiscal intrat în vigoare de la 1 ianuarie introducand o serie întreagă de modificări pe toate cele trei secţiuni importante din acest punct de vedere: impozit, TVA şi taxe locale. Privit dinalt punct de vedere, în fiecare situaţie, pe cele trei secţiuni sunt abordări diferite în funcţie de tipul de bunuri care fac obiectul leasingului, respectiv bunuri de capital, terenuri, clădiri sau vehicule.
Lămuriri se regăsesc în Normele metodologice de aplicare a noului Cod fiscal, care trebuie consultate în fiecare caz în parte, fiindcă prezintă în anumite cazuri chiar modele de calcul explicite. De regulă, toţi beneficiarii de bunuri în leasing trebuiau ca pană la 31 ianuarie să fi depus declaraţii fiscale speciale, prevăzute de legile precizate anterior.
În cazul TVA, pentru bunurile imobile sau părţile din bunurile imobile pentru care au fost încheiate contracte de leasing care sunt în derulare la data de 1 ianuarie 2007, notificarea se va depune în termen de 90 de zile de la data aderării, în situaţia în care proprietarul bunului doreşte să continue regimul de taxare pentru operaţiunea de leasing cu bunuri imobile.
TVA pentru importul de bunuri în leasing nu se plăteşte la Vamă
De regulă, persoana obligată la plata TVA pentru importul de bunuri supuse taxării este importatorul sau, în absenţa acestuia, proprietarul bunurilor la data exigibilităţii. Prin exceptare de la acestă prevedere, plătitorul poate devenii furnizorul bunului sau un furnizor anterior poate opta pentru calitatea de importator. Această prevedere se aplică şi proprietarului bunurilor importate în vederea efectuării de operaţiuni de închiriere sau leasing în România. De asemenea, în cazul bunurilor mobile corporale introduse în ţară înainte de data aderării de societăţile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, şi care au fost plasate în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor drepturilor de import, inclusiv a TVA, dacă au fost achiziţionate după data aderării de către utilizatori, se vor aplica reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a contractului.
Precizăm că în sensul art. 161 alin. (16) din Codul fiscal, prin aplicarea reglementărilor în vigoare la data intrării în vigoare a contractului de leasing se înţelege că bunurile respective vor fi importate din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată la data finalizării contractelor şi se datorează TVA la valoarea adăugată la valoarea reziduală a bunurilor. Taxa pe valoarea adăugată datorată pentru aceste importuri nu se plăteşte efectiv la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform, ci se evidenţiază în decontul de taxă, conform prevederilor art. 157 alin.(5) din Codul fiscal. Pană la 31 decembrie 2006 funcţiona un regim de scutire pentru microîntreprinderi, cu cifră de afaceri mai mică de 35.000 euro, dar după aderare acest lucru nu mai este permis decat în situaţia în care se modifică fie contractorii,fie subcontractorii, corecţiile în cauză putand fi efectuate doar de către organele fiscale competente la solicitarea beneficiarilor fondurilor nerambursabile.
Impozitul pe clădiri în leasing, datorat de locatar
În cazul clădirilor, persoanele juridice datorează un impozit ce se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, care este cuprins între 0,25% şi 1,5%, cuantum stabilit în funcţie de localitate, prin hotărâre a consiliului local. În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%. Dar în cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică o serie de reguli, după cum urmează. În primul rand, impozitul se datorează de locatar iar valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului este valoarea din contract a clădirii, negociată de părţi (exclusiv taxa pe valoarea adăugată) şi înscrisă în contract, aşa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului. În cazul contractelor în care valoarea negociată este în valută, plata impozitului pe clădiri se face în lei, la cursul BNR din data efectuării plăţii.
În al doilea rand, în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de locator, fiind stabilit pe baza valorii înregistrată în contabilitate. Şi în acest caz, pentru contractele încheiate până la data de 31 decembrie 2006, locatarul, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică, are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, până la data de 31 ianuarie 2007, însoţită de o copie a contractului de leasing.
Cand nu se datorează taxă de primă înmatriculare
Pentru autoturismele introduse în România pe baza unor contracte de leasing iniţiate înainte de 1 ianuarie 2007 şi a căror încheiere se va realiza la o dată ulterioară, accizele ce trebuie plătite la buget devin exigibile odată cu iniţierea contractului de leasing, dar nu datorează taxa specială de primă imatriculare.
Precizăm, de asemenea, că în cazul mijloacelor de transport care fac obiectul unui contract de leasing financiar încheiat până la data de 31 decembrie 2006, locatarul, persoană fizică sau persoană juridică, avea obligaţia depunerii unei declaraţii fiscale la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, până la data de 31 ianuarie 2007, însoţită de o copie a contractului de leasing.
Contractele pentru terenuri trebuiau declarate
Şi în cazul terenurilor care fac obiectul contractelor de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar. Pentru contractele încheiate până la data de 31 decembrie 2006, locatarul, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică, avea obligaţia de a depune o declaraţie fiscală în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află terenul, până la data de 31 ianuarie 2007, însoţită de o copie a contractului de leasing. În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.
"Pentru contractele de leasing încheiate după data de 1 ianuarie 2007, locatarul are obligaţia depunerii unei declaraţii fiscale în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing".
"În timp ce asociaţiile firmelor de leasing sunt de acord cu plata impozitelor pentru acel bun de către titularul de contract, cele ale consumatorilor consideră măsura neconstituţională."
Petre Porea - Curentul (12-02-2007)
Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu
