Pe romani ii lasa rece noul proiect al Codului Muncii. Oamenii nu se tem nici de 6 zile de munca saptamanal, nici de amenintarea celor 12 ore zilnice.
Nu se sperie de aceste prevederi pentru ca ei traiesc de mult timp aceste realitati. Munca silnica pe bani putini a devenit banalitate pentru omul de rand, cu toate ca dragii nostri conducatori ne bat obrazul atentionandu-ne ca nu muncim indestulator si cu spor.
In primul rand, statul vrea sa legifereze un nou Cod al Muncii, pentru a-si face propria existenta mai usoara. Angajatii bugetari trebuie sa fie mult mai vulnerabili, usor de concediat si remunerati dupa posibilitati.
Nu trebuie sa ne indoim ca un astfel de proiect va fi legiferat. Pentru ca statul s-a fript de prea multe ori. Criza financiara a lovit bugetul prin surprindere, iar Guvernul a actionat in masura timpului de ractie ramas. Raspunsul sau tardiv si incoerent a creat multe anomalii in sectorul angajatilor bugetari.
Cazul celor trei directori angajati pe acelasi post, platiti din bani publici este elocvent in acest sens. Unul isi castigase dreptul prin concurs, altul fusese demis pe criterii politice iar celalalt a fost trimis acasa conform acelorasi criterii de partid.
Unul muncea iar ceilalti doi primeau bani stand acasa, pentru ca justitia le daduse dreptate in actiunea deschisa impotriva statului. Ori tocmai astfel de momente vrea Guvernul sa evite pe viitor. Iar sperietura pare serioasa daca ne uitam la noianul de decizii judecatoresti in favoarea angajatilor deposedati de drepturi in data de 6 mai.
Vor, nu vor, cei din privat trebuie sa danseze dupa acelasi cod. Insa in privat drepturile angajatilor sunt incalcate cu nonsalanta pentru ca aici nu sunt mari sindicate care sa lupte in justitie cu raufacatorii. Esti trimis acasa dupa pofta angajatorului si ti se dau banii conform acelorasi principii.
Omul de rand este slab informat si habar nu are ca accesul la justitie este deschis tuturor. Multi considera ca acest lucru necesita foarte multi bani si timp, doua notiuni care sunt vitale pentru romani. Neincrederea in Justitie este un obstacol pe care multi nu pot sa-l depaseasca.
Nimeni nu crede ca are vreo sansa in batalia cu cine stie ce companie privata. Ori tocmai pe asta mizeaza si angajatorul. Pe lipsa de informare, pe lipsa de timp si resurse a angajatului si pe ignoranta ITM-ului.
Romania e plina de paznici. Acestia sunt adunati de prin zonele rurale si sunt carati in conditii inumane catre marile orase. Sunt angajati, sunt amagiti, iar, daca dupa doua luni nu le convine, sunt trimisi acasa si sunt adusi altii in locul lor. Sa credem ca acesti oameni au habar ca exista un Cod al Muncii si ca ei au si drepturi? Asemenea cazuri sunt cu miile si in multe alte domenii.
Romania, deja, nu se mai ghideaza dupa legi. Interesele sunt ghidate conform tintelor de deficit iar statul pune presiune pe tot ce-i iese in cale, inclusiv pe justitie. Daca ti-ai castigat un drept in justitie trebuie musai sa ai un primar ca Mazare care sa-ti dea repede banii, altfel vine Boc cu o ordonanta si blocheaza tot.
Bogdan Hossu a crezut ca, daca va imparti fluturasi bucurestenilor, acestia isi vor mobiliza fortele si vor plange de grija noului Cod al Muncii. O fi el, "beton", actualul cod dar anagajatul roman stie ca sperantele lui ar putea fi facute praf daca va merge in audienta la sef. Parca-l si aude pe acesta: "nu-ti convine du-te acasa, ba!".
sursa: www.ziare.com
Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu
